Leander v Sweden (App No 9248/81)

Judgment Date26 March 1987
ECLIECLI:CE:ECHR:1987:0326JUD000924881
Date26 March 1987
CounselN/A
Applied Rules8;8-1;8-2;10;10-1;13
Official Gazette Publication[object Object]
Application Number9248/81
CourtChamber (European Court of Human Rights)

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

CAUZA LEANDER contra REGATULUI OLANDEI

Cerere nr. 9248/81

Hotărâre

din 26 martie 1987

În cauza Leander contra Regatului Suediei[1],

Curtea Europeană a Drepturilor Omului întrunită, în conformitate cu articolul 43 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului („Convenţia”) şi cu dispoziţiile relevante ale Regulamentului Curţii , în Cameră formată din judecătorii:

dl R. Ryssdal, preşedinte,

dl. G. Largergren,

dl F. Gölcüklü,

dl L.-E. Pettiti,

Sir Vincent Evans,

dl C. Russo,

dl R. Bernhardt,

şi, de asemenea dl M.-A. Eissen, grefier, şi dl Petzold, grefier adjunct,

după deliberarea care a avut în camera de consiliu la data de 31 mai 1986 şi 25 februarie 1987,

pronunţă următoarea hotărâre, adoptată la această ultimă dată:

PROCEDURA

  1. Cazul a fost deferit Curţii de către Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) la 11 iulie 1985, în termenul de trei luni prevăzut de articolul 32 paragraful 1 şi articolul 47 din Convenţie. La origine se află cererea (nr. 9248/81) formulată împotriva Regatului Suediei, prin care Comisia fusese sesizată în temeiul articolului 25 de către un cetăţean suedez, dl Torsten Leander, la data de 2 noiembrie 1980.

2. Cererea Comisiei face trimitere la dispoziţiile articolelor 44 şi 48 şi la declaraţia prin care Suedia a recunoscut jurisdicţia obligatorie a Curţii (articolul 46). Obiectul cererii a fost obţinerea unei decizii prin care să se stabilească dacă, în funcţie de situaţia de fapt, statul respondent a încălcat exigenţele articolelor 8, 10 şi 13 din Convenţie.

3. Ca urmare a anchetei desfăşurate în conformitate cu regula 33 paragraful 3 (d) din Regulamentul Curţii A, reclamantul şi-a exprimat dorinţa de a participa la procedură şi a desemnat un avocat care urma să-l reprezinte (regula 30).

4. Camera din şapte judecători, care urma să se constituie, include ex officio pe dl G. Largergren, judecător ales din partea Suediei (articolul 43 din Convenţie) şi dl R. Ryssdal, preşedintele Curţii (Regula 21 paragraful 3 (b) din Regulamentul Curţii). La 2 octombrie 1985, în prezenţa Grefierului, Preşedintele Curţii a tras la sorţi numele celorlaţi cinci membri, şi anume, dl J. Cremona, dl G. Wiarda, dl L.-E. Pettiti, Sir Vincent şi dl R. Bernhardt (articolul 43 in fine din Convenţie şi regula 21 paragraful 1). Dl J. Gersing, judecător de rezervă, l-a înlocuit pe dl Wiarda, al cărui mandat de judecător a expirat înainte de audiere, şi, ulterior, dl F. Gölcüklü şi dl C. Russo, judecători de rezervă, î-au înlocuit pe dl Gersing şi dl Cremona, care nu au putut participa la dezbaterea cauzei (regula 2 paragrfaul 3, 22 paragrfaul 1 şi 24 paragrfaul 1).

5. În calitate de Preşedinte al Camerei (Regula 21paragraful 5), dl R. Ryssdal, acţionând prin grefierul adjunct, s-a consultat cu Agentul Guvernamental („Guvernul”), Delegatul Comisiei şi avocatul reclamantului asupra necesităţii unei proceduri scrise (regula 37 paragraful 1). La 12 decembrie 1985, preşedintele a decis că avocatul şi delegatul, în cazul în va decide a fi necesar, să depună fiecare memoriile sale până la data de 4 februarie şi că delegatul are dreptul să răspundă în scris în termenul de două luni de la data transmiterii lui de către grefier a dosarului de documente anterior menţionate.

Grefierul a primit memoriul reclamantului la 3 februarie. Printr-o scrisoare datată cu aceeaşi zi, agentul guvernului a declarat că guvernul nu intenţionează să depună memoriu. La 21 martie, secretarul Comisiei a notificat grefierul că delegatul va depune observaţiile sale la audiere.

6. La 3 aprilie 1986, preşedinţele, acţionând prin intermediul grefierului, s-a consultat cu agentul guvernamental, avocatul reclamantului şi delegatul Comisiei şi a dispus desfăşurarea procedurii orale la 26 mai 1986 (regula 38).

La 28 aprilie, Comisia a comunicat grefierului un număr de documente solicitate de către preşedinte. La 12 mai, anumite documente suplimentare furniizate de către reclamant au fost primite la grefă.

7. Audierea la desfăşurat în public la Palatul Drepturilor Omului, Strasbourg, la data fixată de preşedinte. Curtea ţinuse în preliminar o şedinţă pregătitoare.

În faţa Curţii s-au prezentat:

(a) din partea guvernului

dl H. Corell, Ambasador,

Sub-Secretar pentru Afaceri Juridice şi Consulare,

Ministerul pentru Afaceri Externe agent;

dl K. Bergenstrand, Sub-Secretar Asistent,

Ministerul Justiţiei

dl S. Höglund, Şes Diviziune, Comitetul Naţional de Poliţie

consultanţi;

(b) din partea Comisiei

dl H. Schermers, delegat;

(c) din partea reclamantului

dl D. Töllborg consilier;

dl J. Laestadius consultant.

8. Curtea a audiat declaraţiile dlui Corell din partea guvernului, dlui Schermers din partea Comisiei şi ale dlui Töllborg din partea reclamantului, precum şi răspunsurile lor la întrebările Curţii şi a unor judecători.

ÎN FAPT

  1. Circumstanţele cauzei

9. Reclamantul, dl Torsten Leander, născut în 1951, este cetăţean suedez şi exercită profesia de tâmplar.

10. La 20 august 1979, el a început să lucreze în calitate de locţiitor temporar într-un post de tehnician la muzeu (vikarierande museitekniker) la Muzeul Naval din Karlskrona, sudul Suediei. Muzeul este localizat în vecinătatea Bazei Maritime din Karskrona, care este o zonă militară interzisă.

Reclamantul a susţinut în faţa Curţii că intenţia lui era de a lucra în acest post timp de 10 luni, în timp titularul permanent era plecat în concediu. El a pretins că la 3 septembrie a fost invitat să părăsească locul de muncă în aşteptarea rezultatului unei anchete care urma a fi desfăşurată cu privire la candidatura lui în virtutea ordonanţei din 1969 privind controlul personalului (personal-kontrollkungörelsen 1969:446-a se vedea paragrafele 18-34). Potrivit reclamantului, această anchetă a fost solicitată la 9 august 1979.

Guvernul a afirmat că reclamantul a fost angajat numai pentru perioada 20 august-31 august 1979, fapt confirmat de un aviz semnat la 27 august 1979 de directorul muzeului. În continuare, guvernul a susţinut că la angajarea dlui Leander directorul a comis două greşeli. În primul rând, angajarea unei persoane înainte de a efectua o anchetă a personalului era în contradicţie cu procedura prescrisă de ordonanţa din 1969 şi regulamentul relevant şi, în al doilea rând, postul în cauză nu a fost declarat vacant în mod adecvat.

11. Măsurile necesare au fost luate la 30 august 1979. Concursul pentru ocuparea postului în cauză a fost deschis pentru candidaţi 28 septembrie 1979. Dl Leander nu şi-a depus candidatura.

12. La 25 septembrie, directorul l-a notificat că rezultatul anchetei personalului a fost nefavorabilă şi că, prin urmare, el nu putea fi angajat să lucreze la muzeu.

13. Urmând sfatul şefului de securitate a bazei maritime, reclamantul a adresat o scrisoare comandantului şef al forţelor marinei (chefen för marinen), solicitând a fi informat de motivele pentru care ek nu putea fi angajat la muyeul naval.

În răspunsul său din 3 octombrie 1979, Comandantul şef al foreţelor marine a declarat, printre altele:

„Muzeul posedă câteva depozite şi obiecte de importanţă istorică într-o zonă securitatea căreia este asigurată de şeful bazei maritime (örlogsbaschefen). Conform informaţiie primite de către comandantul şef al forţelor marinei, titularului...

To continue reading

Request your trial

VLEX uses login cookies to provide you with a better browsing experience. If you click on 'Accept' or continue browsing this site we consider that you accept our cookie policy. ACCEPT