BIG BROTHER WATCH AND OTHERS v. THE UNITED KINGDOM

Judgment Date25 May 2021
ECLIECLI:CE:ECHR:2021:0525JUD005817013
Respondent StateUnited Kingdom
Date25 May 2021
Application Number58170/13;62322/14;24960/15
CourtGrand Chamber (European Court of Human Rights)
CounselCAREY D. ; CURLING R. ; NORTON E.
Applied Rules8;8-1;8-2;10;10-1;10-2;34
<a href="https://international.vlex.com/vid/convenio-europeo-libertades-fundamentales-67895138">ECHR</a>

© Traducerea şi permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Constituțională a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curţii.

© The present text and the authorisation to republish it were granted by the Constitutional Court of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

© La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Constitutionnelle de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.


Big Brother Watch și alții v. Regatul Unit - 58170/13, 62322/14 și 24960/15

Hotărârea din 13.9.2018 [Secția I]

Articolul 35

Articolul 35-1

Epuizarea căilor interne de atac

Remediu efectiv pe plan național

Efectivitatea unei plângeri privind conformitatea generală cu Convenția a unui regim de supraveghere, adresată Tribunalului cu competențe de investigare: admisibilă

Articolul 8

Articolul 8-1

Respectarea vieții private

Conformitatea cu Convenția a unui regim de supraveghere secretă care presupune interceptarea în masă a comunicărilor externe: încălcări

Articolul 10

Articolul 10-1

Libertatea de exprimare

Protecția insuficientă a materialelor jurnalistice confidențiale în baza schemelor electronice de supraveghere: încălcări

În fapt – Reclamanții, un număr de companii, de instituții filantropice, de organizații și de persoane private au formulat trei cereri în adresa Curții, plângându-se de întinderea și de amploarea programelor de supraveghere electronică operate de către Guvernul Regatului Unit. Reclamanții credeau că din cauza naturii activității lor, le puteau fi interceptate comunicările electronice de către serviciile de intelligence ale Regatului Unit, puteau fi obținute de către serviciile de intelligence ale Regatului Unit după ce au fost interceptate de către guvernele străine și/sau puteau fi obținute de către autoritățile Regatului Unit de la Furnizorii serviciului de comunicații (CSP).

Reclamanții s-au plâns cu privire la compatibilitatea cu articolul 8 a celor trei regimuri discrete: regimul de interceptare în masă a comunicărilor în baza secțiunii 8(4) din Legea privind regulile de investigare (RIPA); regimul de împărțire a informațiilor; și regimul de achiziționare a informațiilor din comunicări în baza Capitolului al doilea din RIPA.

Reclamanții din cel de-al treilea caz din cele reunite au formulat fiecare câte o cerere în fața Tribunalului cu competențe de investigare (IPT), susținând existența unor încălcări ale articolelor 8, 10 și 14 din Convenție. Cu privire la interceptările comunicărilor externe în baza unui ordin emis potrivit secțiunii 8(4) din RIPA, IPT a reținut că regimul și garanțiile existente erau conforme în mod suficient cu cerințele Curții Europene stabilite în cauza Weber și Saravia v. Germania (dec.) referitoare la „prevederea de lege” în scopurile articolului 8 din Convenție. Totuși, el a identificat două încălcări de ordin „tehnic” ale articolului 8 privitoare la, într-un caz, stocarea pentru o perioadă mai mare decât cea permisă a materialului interceptat în mod legal și, într-un alt caz, a eșecului de respectare în mod adecvat a procedurii de selectare pentru examinare. Reclamanții din primul și din cel de-al doilea cazuri reunite nu au formulat plângeri în adresa IPT.

În drept

Articolul 35 (epuizarea căilor interne de atac): IPT era un tribunal specializat care era singurul competent să audieze susținerile referitoare la ingerințele incorecte în materie de comunicări, ca rezultat al unei anchete prevăzute de RIPA. Acesta a analizat atât conformitatea generică a regimului de interceptare relevant, cât și aspectul specific referitor la încălcarea, în realitate, a drepturilor individuale ale reclamantului. Persoanele implicate în autorizarea și în efectuarea mandatului de interceptare erau obligate să prezinte toate documentele pe care IPT le-ar fi putut solicita, inclusiv documentele referitoare la dispozițiile interne de prelucrare a datelor care nu puteau fi făcute publice din motive de securitate națională, indiferent dacă aceste documente le sprijineau sau le subminau apărarea. Atunci când era posibil, IPT era împuternicit să desfășoare ședințe publice, iar în cadrul ședințelor în camera de consiliu putea desemna un avocat de pe lângă Tribunal pentru a depune observații în numele reclamanților care nu puteau fi reprezentați. Atunci când formula o apreciere în privința unei plângeri, IPT avea competența de a acorda despăgubiri și de a lua orice măsură pe care o considera potrivită, inclusiv casarea sau anularea oricărui mandat și dispunerea distrugerii dosarelor. La examinarea plângerii formulate de către reclamanții din cel de-al treilea caz din cele reunite, IPT a utilizat toate aceste competențe în beneficiul reclamanților.

Atât din perspectiva modului în care IPT și-a exercitat competențele în ultimii cincisprezece ani, cât și din cea a impactului real al hotărârilor sale asupra dreptului și a practicilor interne, preocupările exprimate de către Curte în cauza Kennedy v. Regatul Unit în privința eficacității acesteia ca remediu pentru plângerile privind conformitatea generală a unui regim de supraveghere secretă nu mai erau valide.

Curtea a considerat că, în cazul în care IPT constata că un regim de supraveghere este incompatibil cu Convenția, Guvernul se asigura că toate deficiențele au fost remediate și rezolvate. Prin urmare, în timp ce probele prezentate până acum de către Guvern ar fi putut să nu demonstreze existența unei „obligații legale” care ar reclama remedierea oricărei incompatibilități identificate de către IPT, în privința eficacității remediului, Curtea a acceptat totuși că practica de punere în aplicare a concluziilor sale privind incompatibilitatea dreptului intern cu Convenția era suficient de clară pentru a fi respectată.

Totuși, Curtea a recunoscut că, în momentul în care reclamanții din primul și din cel de-al doilea din cazurile reunite au depus cererile, aceștia nu puteau fi acuzați de faptul că s-au bazat pe cauza Kennedy ca autoritate pentru afirmarea faptului că IPT nu a constituit un remediu eficient pentru plângerea privind conformitatea generală a unui regim de supraveghere cu Convenția. Prin urmare, aceasta a constatat existența unor circumstanțe speciale care i-au absolvit pe acești reclamanți de obligația de a-și prezenta inițial plângerile în fața IPT.

Articolul 8

(a) Regimul prevăzut de secțiunea 8(4)

(i) Principiile generale referitoare la măsurile de supraveghere secretă, inclusiv interceptarea comunicărilor – În jurisprudența sa privind interceptarea comunicărilor în cadrul anchetelor penale, Curtea a dezvoltat următoarele șase cerințe minime care trebuie stabilite în legislație pentru a se evita abuzurile de putere: natura infracțiunilor care ar putea reclama un mandat de interceptare; o definiție a categoriilor de persoane supuse interceptării convorbirilor; o limită a duratei de interceptare; procedura care trebuie urmată pentru examinarea, utilizarea și stocarea datelor obținute; măsurile de precauție care trebuie luate la comunicarea datelor către alte părți; și circumstanțele în care datele interceptate pot sau trebuie să fie șterse sau distruse. În cauza Roman Zakharov v. Rusia [MC], Curtea a confirmat că aceleași șase cerințe minime erau aplicabile și în cazurile în care interceptarea era efectuată din motive de securitate națională; totuși, pentru a stabili dacă legislația contestată a încălcat articolul 8, aceasta a trebuit să aibă în vedere și reglementarea controlului implementării măsurilor de supraveghere secretă, orice mecanisme de notificare și remediile prevăzute de dreptul național.

Revizuirea și controlul măsurilor de supraveghere secretă ar putea interveni în trei etape: atunci când s-a dispus pentru prima dată instituirea supravegherii, în timp ce aceasta a fost efectuată, sau după ce aceasta a fost finalizată. În privința primelor două etape, înseși natura și logica supravegherii secrete impuneau că nu doar ca supravegherea în sine, ci și revizuirea concomitentă trebuiau efectuate fără informarea persoanei. Prin urmare, pentru că persoana ar fi în mod obligatoriu împiedicată să solicite din proprie inițiativă un remediu eficient sau să participe direct în cadrul vreunei proceduri de revizuire, fusese necesar ca înseși procedurile stabilite să acorde garanții adecvate și echivalente pentru protejarea drepturilor acesteia. Într-un domeniu în care abuzul era posibil atât de ușor în cazurile particulare și care ar putea avea consecințe atât de dăunătoare pentru societatea democratică per ansamblu, era dezirabil, în principiu, să se încredințeze controlul și supravegherea unui judecător, controlul judiciar acordând cele mai bune garanții de independență, de imparțialitate și de procedură corectă.

În privința celei de-a treia etape, după finalizarea supravegherii, problema notificării ulterioare a măsurilor de supraveghere era indisolubil legată de efectivitatea remediilor din fața tribunalelor și, prin urmare, de existența unor garanții efective împotriva abuzului autorităților care monitorizau. În principiu, persoana în discuție nu avea posibilitatea de a apela la tribunale, cu excepția cazului în care aceasta era informată despre măsurile luate fără înștiințarea sa și putea, astfel, să conteste în mod retrospectiv legalitatea acestora sau, ca alternativă, cu excepția cazului în care persoana care bănuia că a fost supusă supravegherii putea să se adreseze tribunalelor, a căror competență nu depindea de informarea subiectului supravegherii în privința măsurilor luate.

(ii) Testul care trebuie aplicat – Curtea a respins argumentul reclamanților potrivit căruia cele șase cerințe minime ar trebui „actualizate” prin includerea cerințelor privind...

To continue reading

Request your trial

VLEX uses login cookies to provide you with a better browsing experience. If you click on 'Accept' or continue browsing this site we consider that you accept our cookie policy. ACCEPT